Un singur strigăt umple văzduhul umed de iarnă: ”Trăiască România Mare!”
Erau ceasurile prânzului şi convoiul strălucit nu se mai isprăvea: ”Părea că s-au ridicat şi morţii din morminte, să vină Ia marea sărbătoare a unităţii noastre”, stătea scris în ziarele vremii, potrivit sursei citate.
”Era un ocean de capete, mii de mii, şi codrii întregi de stindarde, cari îmbiau privitorului cea mai sublimă privelişte, ce se poate închipui. Am rămas sguduiţi de atâta splendoare. Gazetarii unguri au evaluat mulţimea la 100.000 persoane şi poate nu au greşit. Măreţ tablou şi măreaţă manifestare a conştiinţei româneşti”.
„Câmpul lui Horea“ a fost împărţit în 15 zone. Mulţimile au fost dirijate să se aşeze în funcţie de localităţile de provenienţă.
Cauze și evenimente premergatoare
În toamna anului 1918 atât criză din monarhia austro-ungară cât și cea din Imperiul Habsburgic, dar și ofensivă Antantei pe frontul din Macedonia au adus Puterile Centrale aproape de dezastru.
Între timp, masele populare din imperiul Austro-Ungar au dezmembrat monarhia dualistă habsburgică, formând noi state naționale independente: Austria, Cehoslovacia, Polonia și Ungaria.
Astfel, România profită de ocazie și reintră în conflict declarând război Puterilor Centrale. Ajutată de trupele aliate de la Salonic, dar și de acțiunea generalului Franchet d’Esperey, care a amenințat Ungaria, armata română intră pe teritoriul Ungariei, ocupând pe rând orașele Târgu-Jiu, Brașov și Sibiu.
Pregătiri
În cursul lunilor octombrie-noiembrie 1918, în Transilvania revoluția burghezo-democratică se desfășura cu repeziciune. Consiliul Național Român pentru Transilvania negociază fără succes cu guvernul maghiar renunțarea Ungariei la teritoriile transilvanene.
Au loc alegeri pentru Marea Adunare Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria, fiind aleși 1228 de membri care să voteze reforme agrare, dar și posibilă unire cu România.
Adunarea de la Albă Iulia a avut loc în faimoasa cetate a Balgradului și în împrejurimi, un loc istoric – capitală domnitorului Mihai Viteazul. Peste 150.000 de români sosiți din toată țară se incrucisau cu coloanele armatei Mackensen care, umilite, se întorceau spre Germania.
Cei 1228 de reprezentați ai diferitelor organizații sociale, episcopi, delegați ai școlilor și ai uniunilor profesionale, dar și reprezentanți ai armatei au sosit alături de mii de oameni care au venit de peste Carpați, pregătiți pentru sarbatoare. Delegatii oficiali se adună în sala Cazinei militare și adopta rezoluția unirii Transilvaniei cu Romania.
Rezoluția Marii Uniri
„Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țară Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Albă Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunare”, asa sună textul Rezoluției citit de Vasile Goldiș.
*Vasile Goldiș
”Naţiunea română «scăpată din robie – aleargă In braţele dulcei sale mame… libertatea acestei naţiuni înseamnă unirea ei cu Ţara Românească”, acesta este momentul când uralele nu mai contenesc.
Printre alte proclamari ale documentului se mai numără autonomia provizorie a teritoriilor, libertatea națională pentru popoarele conlocuitoare, libertatea confesională, un regim curat democratic și reforma agrară radicala.
Unirea Transilvaniei cu România s-a încheiat la ora 12 a zilei de 1 decembrie 1918.
După prăbușirea regimului comunist din România, prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, în alineatul 2 al articolului 12.
Surse: Wikipedia, Ziarul Unirea, Adevarul
